Dupa peste 9 ore de mers sustinut pe Creasta Fagarasului, cu rucsacele in spate, am ajuns la Refugiul Vistea Mare pe o vreme destul de noroasa. Initial am hotarat sa lasam pe a doua zi urcatul pe Varful Vistea Mare si de acolo pe Varful Moldoveanu, dar vremea ne-a jucat o farsa placuta si aveam sa urcam inca din acea dupa masa pe “ Acoperisul Tarii”.
Ajungand pe la ora 17 la refugiu ne-am lasat echipamentul in interior si am inceput sa cautam apa, care se gaseste in jos spre lacul Vestic Valea Rea, privind totodata inspre peretele de stanca din fata noastra, sperand ca vom reusi sa vedem Varful Moldoveanu.
Am reusit sa facem niste poze inspre Valea Vistei si lacului Vestic Valea Rea situat sub peretele stancos ce formeaza ansamblul celor doua varfuri.
Incepand sa se deschida vremea si mai avand aproximativ doua ore de lumina hotaram sa ne incercam norocul si sa urcam spre cel mai inalt varf de la noi din tara.
Traseul pana pe Varful Vistea Mare fara rucsacuri l-am facut in aproximativ 30 de minute, diferenta de nivel intre refugiu si varf fiind de aproape 220 metri si se face printr-o urcare sustinuta.
Foto: Dan Hopartean
Urcand spre varf la un moment dat observam o capra neagra ce venea dinspre Varful Moldoveanu spre Varful Vistea Mare pascand chiar sub marcajul varfului, fara sa se sinchiseasca prea mult de noi, pana ne-am apropiat undeva la 50 de metri de ea.
Ajungem pe Varful Vistea Mare, al treilea varf din tara ca inaltime, fiind cu aproximativ 17 metri mai mic decat colegul sau aflat pe acelasi ,,trapez”, Varful Moldoveanu-2544 metri, situat la 15 min distanta.
Imaginile sunt superbe, pe de o parte avem privelistea Vaii Vistea Mare, privind spre nord si fiind destul de innorat in aceasta parte aveam impresia ca plutim deasupra norilor, iar pe de alta parte am putut admira spre vest varfurile Muntilor Fagaras: Negoiu, Vanatoarea lui Buteanu, Lespezi, Caltun, Arpasul Mare, Arpasul Mic, iar spre est varfurile pe care le-am traversat cu cateva ore inainte, venind dinspre Fereastra Mare a Sambetei. O imagine superba jos spre Refugiul Vistea Mare acolo unde norii veniti dinspre Valea Vistea Mare parca trec ca o cascada inspre Valea Rea.
In imagine se vad Varfurile: Negoiu, Lespezi-Caltun si Vanatoarea Lui Buteanu
Imagine spre Valea Vistei Mari
Imagine spre Valea Rea
Dupa o sedinta de fotografii mergem mai departe spre Varful Moldoveanu pe coama ce desparte cele doua varfuri.
Cararea intre cele doua varfuri este marcata cu punct rosu si in cea mai mare parte este lipsita de dificultate, singura zona mai periculoasa fiind pe la mijlocul distantei, in zona numita Spintecatura Vistei, unde e nevoie sa ne folosim de maini existand pe o portiune si cabluri instalate.
Foto:Dan Hopartean
In Spintecatura Vistei
Foto: Dan Hopartean
Dupa ce am trecut de aceasta zona nu mai avem nici un obstacol pana pe Varful Moldoveanu.
Ajungand pe varf poti spune ca te simti cel mai inalt om din tara, pentru o clipa ai impresia ca esti una cu muntele si cerul. Imaginile sunt la fel de superbe ca de pe Varful Vistea Mare, de aici avand o vizibilitate mai buna asupra muntilor si vailor dinspre sud.
In Valea Rea in apropierea lacului am putut observa cateva capre negre venite cel mai probabil sa bea apa.
Sus pe varf chiar langa semnul de traseu ce marcheaza varful am gasit diferite inscriptii si insemne lasate de cei care au fost pe varf.
Nori venind dinspre Valea Vistei Mari trecand peste Portita Vistei, unde este amplasat refugiul si deplasandu-se spre Valea Rea
Cu greu ne-am despartit de varf dar fiind pe inserate a trebuit sa plecam, intoarcerea la refugiu s-a desfasurat fara evenimente si fara prea multe pauze.
Intorsi la Refugiul Vistea Mare am avut parte si aici de niste imagini frumoase, cu un apus de soare suberb si cu o luna noua chiar deasupra Varfului Moldoveanu.
Intre timp s-a strans ceva lume la refugiu, iar din cei intarziati unii au fost nevoiti sa-si instaleze corturile, ne mai avand loc in refugiu.
Seara s-a incheiat cu o mancare calda compusa din supa instant.
Ce frumuseţe!
Mi s-a făcut pielea de găină.
Mulţumesc pentru excursie şi mai ales, pentru amintiri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu placere. 🙂 Amintirile din muntii nostrii sunt cele mai frumoase. Exista locuri superbe peste tot, dar nu se pot compara cu privelistea si sentimentul ce ti-l ofera muntele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană